Archive for Octombrie 2012

REDUCERI ANIVERSARE   Leave a comment

Primesc, ca toată lumea cred, tot felul de oferte cu reduceri aniversare!!!

Ba e noaptea reducerilor, pe care tocmai am ratat-o, ba urmează un sezon nebun de reduceri care mai de care mai atractive. Or fi bune, nu zic ba, chit că nu prea am încredere în asemenea promoții (pe când te duci cu sacul gol la pomul lăudat afli că stocul tocmai a fost epuizat 🙂 ).

Eu am o singură întrebare / doleanță, apropo de reducerile aniversare: Nu s-ar putea să-mi fie redusă vârsta aniversară/aniversată cu măcar 20%?

P.S. Singura ofertă serioasă, până acum, am primit-o, de vreo două-trei săptămâni, de la Restaurantul Shanghai din Cluj de pe Calea Turzii, a cărui client am fost o dată sau de două ori, și care mi-a trimis o felicitare anticipată de ziua mea și invitația de a-mi serba aniversarea cu o reducere de 50%. Mulțumesc!
Anunțuri

Posted 27/10/2012 by molarudeminte in Rânduri de ocazie

Tagged with ,

CURS INTENSIV DE CASCADORIE PENTRU (PSEUDO)JURNALIȘTI   Leave a comment

Uitându-mă la mascarada știrilor matinale mi-a venit o idee briliantă, zic eu: să deschid o școală de cascadorie pentru jurnaliștii din departamentele de știri ale televiziunilor ahtiate după dramatizarea știrilor. Că, dacă ați observat, nu există știre cu morți – răniți, hoți – păgubiți, violatori – violate/violați, etc. care să nu fie … dramatizată, pusă în scenă adică, de reporteri și ceva figurați care joacă, mai mult neinspirați decât inspirați, rolurile personajelor din știrea adevărată.
Păi, frate, de ce să nu fie pregătiți anume acești saltimbanci ai știrilor prăpăstioase? Să știe și ei să sară de la etajul 9 al blocului aflat în flăcări, relatând în cădere și în direct despre incendiul în desfășurare. Sau să se dea peste cap cu motocicleta de pe care tocmai a dat ortul popii un zănatec ce mergea pe o roată cu suta de kilometri la oră pe bulevard? Sau să … mă rog, uitați-vă și voi la știri dacă vreți mai multe exemple de știri dramatizate.
Și, ca activitate suplimentară, mă gândesc să deschid o agenție de casting pentru figuranții necesari punerii în operă a acestor capodopere jurnalistice.
Ce ziceți, dau lovitura în real media business?

P.S. SALTIMBÁNC, saltimbanci, s. m. Actor de circ cu mimică bufă, care execută exerciții ușoare de acrobație. ♦ Fig. Om care trece cu ușurință de la o atitudine la alta, dovedind lipsă de seriozitate și de caracter. 😦

SIMPLE COINCIDENŢE?   Leave a comment

Joi seara pe aeroportul din Timişoara o cursă charter a repatriat 179 de ţigani expulzaţi „voluntar” din Franţa. După ce şi-au încasat stimulentele de repatriere şi au făcut o debarcare de formă în România, majoritatea au afirmat că se vor întoare cât de curând pe malurile Senei. Francezi, pupaţi-i în cioc, pardon, în bot, că voi i-aţi vrut! „Liberte ! Egalite! Fraternite!”.

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/179-de-tigani-au-facut-circ-la-repatriere-francezii-le-au-dat-300-de-euro-de-om-ca-sa-scape-de-ei.html

Vineri dimineaţa centrul Clujului era plin de ciori. Se antrenau de zor să zboare … către Franţa bănuiesc. Unde vor  cere, se pare, azil de iarnă.

Cred că e o simplă coincidenţă între cele două întâmplări. Voi ce credeţi?

Această prezentare necesită JavaScript.

Posted 26/10/2012 by molarudeminte in Dileme, Matinal Express

Tagged with , , , ,

CÂT DE MULT CONTEAZĂ VOTUL TĂU???   Leave a comment

Nu ştiu dacă mai are vreo importanţă observaţia mea, anume că toate, dar absolut toate partidele se bat între ele şi întrânsele (adică intestin, adică în interiorul lor profund, până în capătul maţului gros), pentru a-şi desemna nici mai mult nici mai puţin decât titularii fotoliilor de parlamentari în mandatatul ce va urma alegerilor din 9 decembrie. Ca şi cum listele sunt un dat imuabil şi aşa trebuie să şi rămână. Voinţa poporului este vax albina. Oricum nu contează. Pentru că la vot, chiar dacă nu se vor prezenta nici măcar 10% din electorii valizi dar scârbiţi, tot va ieşi cine trebuie!

Maşinile / maşinaţiunile de vot ale partidelor vor funcţiona perfect. Şi oricum, dată fiind potlogăria legii electorale, votul meu/al tău/al nostru nu va mai conta. Şi dacă nu mă credeţi, vă dau un exemplu de la trecutele alegeri generale, când datorită acestei sublime legi a alegerilor uninominale reprezentantul electorilor din Ţara Moţilor a ajuns un cetăţean român de etnie maghiară, Palfi Zoltan. Zoli bacsi a ajuns deputat de Apuseni din partea UDMR cu  numai 1.825 de voturi. Desigur, alegerea sa ca reprezentant al moţilor în Camera Deputaţilor a fost posibilă datorită sistemului de redistribuire existent în legea electorală uninominală după care s-au organizat alegerile din 2008, chiar dacă în faţa sa au fost alţi trei candidaţi mai bine clasaţi: Minodora Luca (PDL) – 7.177 de voturi, Iosif Zăgrean (PSD) – 2.811 voturi şi Marius Bălaj (PNL) – 2.060 de voturi. (sursa: Monitorul de Cluj)

Actualmente Colegiul 9 nu are niciun parlamentar titular. Palfi Zoltan fiind decedat de un an de zile şi mai bine. Dar nici nu interesează pe nimeni acest lucru. Dacă patru ani nu i-a întrebat nimeni de sănătate şi de doleanţe pe moţii celor douăzeci de comune montane, de ce i-ar mai întreba acum, când oricum cel îndrituit a trecut în lumea celor drepţi (despre morţi, numai de bine), iar viitori candidaţi nu-şi vor nenoroci maşinile bengoase pe drumurile rele de munte înainte de deschiderea urnelor. Din cei peste 45.000 de alegători poate că se vor prezenta la vot o treime. Suficient cât să iasă la sămădaş un nou corifeu al Apusenilor. Poate tot un ungur. Deştept. Rigo Denes.
Aşa că mereţi voi la vot, eu unul nu mai pun botul şi nu vă mai dau votul.
Nici în Colegiul unu, nici în Colegiul doi.
Am zis!

DILEMA DE MARŢI: DA’ EU CU CINE ŞI UNDE VOTEZ???   Leave a comment

Mă uit oripilat, sau citesc tot aşa, despre luptele intestine care se duc pentru nominalizarea „catindaţilor” la mult râvnitele scaune din Parlamentul României. Şi remarc, precum „Transilvania Reporter”, că nici eu, ca mulţi dintre clujeni, nu ştiu nici cu cine şi nici unde ar trebui să votez.

La ce colegiu sunt arondat eu, locuitor al cartierului Mănăştur, micro 2/2 – pădure (aşa apărea mai de demult aleea mea pe o hartă administrativă a municipiului)? Şi cine sunt catindaţii preopinenţi pe care ar trebui să-i motroşesc şi să-i trag la sorţi cu ştampula „votat” (hahaha, am văzut greşeala dactilo, a fost neintenţionată, dar pentru că se potriveşte cu contextul o las :)).

Poate să-mi lămurească careva această dilemă, ha?

Posted 23/10/2012 by molarudeminte in Dileme, Matinal Express

Tagged with , ,

DILEMA DE JOI   Leave a comment

Mă uit aiurea (nu în tramvai, că umblu de obicei cu troleul) prin mesajele sosite cu poşta electronică şi, tot aiurea, dau click pe zumzi.ro să văd cum aş putea, cu doar 99 de lei, să beneficiez de: „Consultatie + periaj profesional + o sedinta albire In Office cu lampa cu accelerator albire + gel dinti sensibili + cristal Swarovski la CMI Dr. Mirela Dragomir + 20% reducere la orice manopera!”. Când să pun botul şi să-mi iau un vaucher (care, cel mai probabil, îmi facilitează accesul gratuit în holul cabinetului 🙂 ))), dau cu ochii de harta cu locaţia presupusului rai stomatologic. Şi, instant, îmi pică toate plombele (pe care nu le-am avut niciodată) când dau de … „Universitatea Franz Josef din Cluj”! După ştiinţa mea, pe acelaşi loc ar trebui să fie Universitatea Babes-Bolyai, printre absolvenţii căreia mă număr şi eu.
Noa, lămuriţi-mă careva, să nu mor prost de tot, s-au separat universităţile alea vechi şi avem acum mai multe universităţi în acelaşi locaş/lakàs? Sau iredentiştii universitari acţionează pe căi oculte şi ne-arată pe hărţile municipiului Cluj-Napoca că au dobândit, cel puţin topografic, pohta ce-au pohtit.
Aştep lămuriri la dilema mea inclusiv de la autorităţile care ar trebui să fie mai vigilente cu asemenea „întâmplări”. Inclusiv de la dom’ profesor primar Emil Boc.

Cu părul pubian în nări …   Leave a comment

Să nu mi-o luaţi în nume de rău. La vârsta mea (era să zic venerabilă, dar povestioara care urmează m-ar contrazice) mă feresc să mai dau curs efuziunilor mele tardiv-juvenile, mai ales când mă îndrept spre locul de muncă înconjurat de zeci de tineri şi tinere, majoritatea elevi de liceu, un fel de plebei în accepţia mea (fără griji şi fără bani, cu alură de golani 🙂 ). Dar astăzi nu mă pot abţine să nu-l parafrazez pe bunul meu prieten vienez, Mircea Dumitru, cu celebrele lui povestioare care, toate, încep cu „să vedeţi ce mi s-a-ntâmplat”.

Nu sunt un afemeiat declarat, dar îmi plac femeile, mai ales cele coapte (prietenii de vârsta mea ştiu de ce). Ca atare, nu mă sfiesc să-mi bucur ochii cu frumuseţile pasagere, adică cu reprezentantele sexului opus aflate întâmplător în acelaşi troleu sau tramvai cu mine. Deci, sunt un bărbat normal, fără înclinaţii prea perverse, eventual cu multă imaginaţie. Heterosexuală, să vă fie clar. Dar mă feresc să-mi odihnesc privirea mai mult de o secundă, hai două, pe profilurile /rotunjimile frumuseţilor pasagere tocmai pentru a nu f icatalogat drept un bătrân libidinos căruia-i curg balele cum vede o femeie.

Dar „să vedeţi ce mi s-a-ntâmplat” azi de bună dimineaţă. La ora la care de obicei mă-drept spre servici (7.30) este aglomeraţie pe mijloacele de transport în comun. Aşa că m-am trezit şi eu trăgându-mă cu nădejde de bara uşii de la mijlocul troleului pentru a prinde un loc pe scară. Dar, în ciuda faptului că nu eram presat de preopinenţii mei juvenili într-ale transportului comunitar, era să scap bara şi să pic lat pe spate când m-am trezit cu nasul în … părul pubian al unei tinerele ce apucase să se urce pe scara multi visată cu o staţie înainte. Nu, nu e nicio exagerare. Domnişoara avea o ţinută decentă, fără nicio tentă de extravaganţă, poate chiar prea cuminte pentru vârsta ei. dar purta o pereche de jeans cu talie joasă, foarte joasă. Tipul ăla de jeans cu fermoarul de la şliţ foarte scurt (6 cm maxim). Cum jeans-ii îi erau uşor strâmţi, fermoarul nu reuşea să-şi încleşteze dinţii pe ultimii centimetri. Şi cum domnişoara era atârnată de bara de sus, i-au fugit şi bluza şi ginşii în direcţii contrare, lăsându-i părul pubian la vedere. În dreptul nărilor mele fremătânde.

Fetelor, când plecaţi de-acasă faceţi în faţa oglinzii o extensie la o bară imaginară şi controlaţi-vă ţinuta, să vedeţi ce s-ar mai putea ivi de sub textila care vă acoperă apetisantele forme. Nu de alta, dar dacă mi se mai întâmplă încă o dată o asemenea întămplare s-ar putea să mă apuc de pastişat superbele poeme ale mult mai experimentatului poet iubitor de femei, Alexadru Petria. Şi aş putea sfârşi lamentabil, căzând lat înainte de publicarea primei pastişe.