CA(P)TIVIA   Leave a comment

Postul de azi al Oanei (Calamar în sos de iaurt) mi-a adus aminte de o întâmplare vesel-tristă trăită de un fost coleg de servici (pe vremea când eram un fericit slujbaş al statului la Casa Municipală de Cultură). Ioan Avram, căci depre el este vorba, un virtuos al viorii, era într-un turneu prin Franţa cu ansamblul folcloric al CMC. Aşa că, fericit de soartă şi rătăcit pe marele bulevard parizian, Champs Elysee, Nelu al meu se aşeză tacticos, la ora prânzului, pe una din nenumăratele bănci ce populează pe kilometri întregi cea mai faimoasă stradă din Paris, pregătindu-se, ca tot românul călător, să ia masa în marele oraş. Cum altfel decât cu o conservă de carne, o baghetă cum numai francezii o ştiu face în nu mai puţin faimoasele lor boulagerie. Nu înainte de a lua un aperitiv tradiţional, recte o gură sănătoasă de pălincă neaoş oşenească, omul fiind de prin partea locului la origini (aici trebuie să mă documentez mai abitir dacă Ardudul e în Ţara Oaşului au ba).

Deci, după o duşcă de pălincă Ion al meu deschide cu brişca din dotare o suculentă conservă de carne şi, întingând în cutie cu bagheta încă aburindă, dă să îmbuce primul dumicat. Moment în care boschetarul cu care împărţea banca pe Champs Elysee scuipă scârbit într-o parte. Nedumerit, prietenul meu îi întinde generos o bucată de pâine, sticla de pălincă şi conserva, invitându-l în limba universală a pantomimei, însoţită de îndemnuri româneşti, să împartă bunătatea unui prânz frugal dar servit pe marele bulevard. Boschetarul îl refuză de-a dreptul furios, făcându-i cu indexul împlântat în tâmplă semnul universal ce semnifică în orice limbă „eşti dus cu capul”. Nedumerit, omul nostru, Nelu adică, mai trage o duşcă spre lămurirea sclifositului boschetar cum că băutura asta-i mană cerească pentru un vagabond ca el, ca parizianul adică, şi cu poftele stârnite de tărie se apucă să mănânce cu poftă din conserva care, după spusele lui, avea un gust minunat şi cubuleţe de carne suculentă cum conservele din carne de vită din România nu aveau nicicum (omul meu era un connaisseur, parol).

Cu un ultim efort lămuritor, cu faţa transfigurată de greaţă, parizianul îi arată românului că era gata să îngurgiteze o conservă … pentru câini! Daaa, amicul meu luase bunătatea de conservă dintr-un supermarchet, orientându-se după preţ şi după desenul de pe etichetă – bucăţele din carne de vită. Nimic nu l-a putut opri pe Nelu Avram să nu mănânce cu poftă toată conserva aceea, spunându-mi că a fost una din cele mai bune conserve de carne de vită mâncate vreodată de el!

**********************

Pisica mea e o sclifosită. Nu mănâncă decât conserve GOURMET, pastete, adică pateu sau, eventual, cu mici bucăţele din carne de somon, ton, pui sau curcan. Şi vreau să vă spun că mă abţin cu greu să nu-mi ung şi eu o felie de pită cu pateurile alea pentru că au un miros ademenitor spre demenţial. Nu m-aş mira dacă într-o bună zi n-o să împart şi eu conservuţa matinală cu Ţunika mea, mai ales că ea devine tot mai mofturoasă şi trebuie să arunc seara hrana neconsumată peste zi de domnia sa!

Dacă aţi gustat careva din delicatesurile pisiceşti să-mi daţi de veste, cu amănunte. Aşa cum ne-a scris şi Oana.

http://zaineasca.ro/calamar-in-sos-de-iaurt/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: