Archive for the ‘Eco-Civica’ Category

LAGUNA ALBASTRĂ EARTHSCRAPER   Leave a comment

Chinezii au lansat un nou concept în contrucții: „earthscraper”, pe românește „zgârie-sol”. Știrea am aflat-o pe facebook dintr-o postare de-a Codruței Simina. Am luat urma linkului postat de ea și am aflat că la Shanghai a început construcția primului hotel … earthscraper! http://www.stylereport.ro/design/la-shanghai-a-inceput-constructia-primului-hotel-earthscraper

Beculețul meu imagistic s-a aprins instant și mi-am zis: de ce nu s-ar putea implementa un asemenea proiect și în România că doar avem destule posibile locații, respectiv mine de suprafață epuizate sau părăsite? Cel mai propice loc este fosta mină de caolin de la Aghireș, cunoscută ca Laguna Albastră. Priviți și judecați și voi – am sau nu dreptate?

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

Posted 07/04/2012 by molarudeminte in Eco-Civica, Proiecte

Tagged with , , ,

PROTESTATAR DE PROFESIE   Leave a comment

Mi-a sărit în ochi o știre: Clujenii au protestat împotriva atrocităților din Siria. Ei și, ați putea spune, ce e neobișnuit în acest protest? Nimic, în afara faptului că majoritatea celor prezenți în Piața Unirii la acest protest nu au nimic în comun cu Siria și cu victimele atrocităților produse acolo de un președinte tembel, împătimit de o nețărmurită putere. Doar că am recunoscut, în fotogramele postate pe știri de Cluj <http://www.stiridecluj.ro/social/clujenii-au-protestat-impotriva-atrocitatilor-din-siria-foto>, o pleiadă de protestatari de serviciu. Ei sunt prezenți în piețele publice cu orice ocazie în care cineva clamează anumite lucruri. Jos Băsescu, jos Guvernul, salvați Roșia Montană, salvați balenele și rechinii, delfinii și pisicile rătăcite în copaci, câinii abandonați, florile și iarba călcate prin parcuri, copacii tăiați fără noimă etc. Or fi o grupare de activiști profesioniști care din asta trăiesc – din proteste?  Sau doar niște cetățeni supra-conștiincioși pe care îi domină grija de problemele celorlalți cetățeni, de la noi sau de aiurea, mai abitir decât propriile lor probleme existențiale?  Vă las pe voi să-mi lămuriți această dilemă.

Și pentru că e duminică și trebuie să ne descrețim frunțile prea încărcate de negrele gânduri ale săptămânii pe care o încheiem, vreau să vă relatez o întâmplare, de fapt o serie de întâmplări adevărate legate de o grupare de … „sărbăutori de serviciu”. Se întâmpla pe vremea „odiosului”, când toată lumea avea locuri de muncă și erau nevoiți, ca atare, să fie prezenți la datorie zi de zi. Oamenii erau conștiincioși și mergeau la muncă cu speranța că în ziua respectivă avea să se întâmple ceva care să dea un nou sens vieții lor terne. Într-un asemenea colectiv, un grup de inițiativă a început să urmărească cu asiduitate calendarul aniversar, respectiv agenda zilei. La prima oră conspectau toate ziarele care le primeau cu abonament obligatoriu. Și aproape în fiecare zi găseau un motiv de … sărbăutoare. Fie că era ziua națională a Indiei, Albaniei, Angolei,  Madagascarului sau a Papuei Noua Guinee, drăguțul colectiv analiza oportunitatea, țineau o ședință operativă în care decretau, prin vot deschis, că sunt de acord cu sărbătorirea colectivă a zilei naționale a respectivei țări prin intonarea imnului de stat (al Republicii Socialiste România, dacă imnul țării respective nu era cunoscut), scandarea unei lozinci mobiliatoare (de obicei se scanda: Trăiască prietenia dintre poporul român și poporul … aniversat) și închinarea unui simbolic pahar aniversar în sănătatea și prosperitatea tuturor participanților la ineditul miting. Întrucât fondul de protocol era inexistent, salariații participau cu donații pentru achiziționarea licorilor festivist-aniversare: R26, Săniuță, Nuțica, Triplesec, Cozia, Dragon, Ovidiu etc. La ora 10.00 fix, când se ridica mira tv și era liber la achiziționarea și consumul băuturilor alcoolice, vajnicul colectiv de inițiativă dădea iama la rafturile alimentarei din colț și se întorcea victorios cu prada festivalieră. Urma o scurtă ceremonie cu ușile închise, după scenariul relatat anterior, și mai apoi toată lumea țâșnea pe teren, cu ochii sclipind de bucuria proaspetei sărbăutori. Dacă ne gândim că în vremea aceea erau înscrise în ONU peste 150 de state din care cu foarte multe România (și implicit românii) aveau relații diplomatice, puteți trage singuri concluzia necesară: nu era săptămână fără cel puți două zile aniversare.

În acest context, pentru a da o mână de ajutor protestatarilor de profesie, propun municipalității să plaseze în Piața Unirii un panou electronic / info-chioșc pe care să ruleze un calendar aniversar din care grupările de protestatari să poată alege subiectul protestului cotidian. Ca să nu mai zică unii cârcotași (…) că „au, n-au treabă, la optâșpe trecute fix” protestatacii sunt prezenți „in corpore”, cu surle, trâmbițe și pancarte, la locul faptei.

PANEM ET CIRCENSES   Leave a comment

Nu mă voi lamenta, precum Decimus Juvenalis, dar nu mă pot abține să nu constat câtă nedreptate este în lumea asta. Sau, mai bine zis, strâmbătate. În neștiutele circuri ale foamei continuă să moară, neștiuți, cu zile, oameni. Fie ei bătrâni neputincioși, ar mai fi avut câteva zile de petrecut pe acest pământ. Dar indiferența, ne-simțirea semenilor lor, investiți poate chiar de ei cu puterea deciziei, i-a adus în pragul morții sau i-a chiar trecut Stixul spre ținutul lui Hades.

De-abia azi, sâmbătă 11 februarie 2012, primii potentați ai noii ordini guvernamentale – primul ministru, cel de interne și cel al apărării „naționale” se vor deplasa „in corpore” în căutarea timpului pierdut. Să vadă dacă mai e cazul să declare stare de necesitate.

Starea de necesitate” se poate referi la situația declarată în care existența statului sau ordinea publică sunt periclitate de anumiți factori care impun măsuri excepționale, pentru salvarea statului sau a ordinii publice. În cazul unor situații speciale create de fenomene naturale extreme, singura instituție a statului abilitată să declare starea de necesitate este Guvernul.

Există, sau cel puțin ar trebui să existe, rezerve strategice ale statului pentru intervenții în asemenea situații de urgență. De ce prefecții din județele afectate nu au tras semnalul de alarmă? De ce se încearcă aruncarea pisicii moarte în Administrației Naționale de Meteorologie. Asistăm de multe zile la un sinistru circ mediatic. În jurul meselor mai mult sau mai puțin rotunde, pe sticlele micilor ecrane, își dau cu presupusul și cu acuzele reciproce tot felul de neaveniți. Televiziunilor tabloidizate le convine de minune această situație. Își trimit echipele să înfrunte moartea albă la ea acasă. Reporterii gâtuiți de crivăț ne informează oră de oră câți morți neîngropați, câți neștiuți îngropați de vii sum metri apăsători de zăpadă înghețată. Salvarea, atâta câtă e, vine din partea mult huliților jandarmi și a palidei armate.

În acest timp, pe marele circ național (mă refer de data aceasta la Arena Națională și nu la Parlament), un grup de favorizați ai soartei (Nașu Sandu, Gigi „Păcuraru” Becali și alți câțiva trepăduși) fac un control la firul ierbii, respectiv caută să vadă dacă gazonul stadionului este în bune condiții pentru nu-știu-ce-meci care se va desfășura aici peste câteva zile. Totul e bine, gazonul e încălzit. Toți se minunează și sunt mulțumiți. Aaa, sunt unii care au murit de frig în propriile lor case cu hornurile acoperite de nămeți? Ei na, de ce nu și-au băgat încălzire prin podea …

Vă urăsc și vă desfid, nesimțiți ai Puterii!!! Ar trebui să vă dați demisia pentru că nu sunteți în stare să manageriați această situație de urgență.

NU STA DEGEABA, CĂ DEGEABA STAI!!!   Leave a comment

DEZBATERE PUBLICĂ

Comisia de Sistematizare a Circulaţiei din cadrul Primăriei municipiului Cluj-Napoca propune:

1. Instituirea sensului unic pe strada Mehedinţi (pe tronsonul cuprins între intersecţiile cu strada Câmpului şi Aleea Retezat, pe sensul dinspre strada Câmpului),

2. înfiinţarea unei linii de transport în comun (autobuz) care să asigure traficul călătorilor pe str. Mehedinţi

3. amplasarea unui prag de sol pe str. Mehedinţi (nu se precizează amplasamentul acestuia; există un prag de sol, prost semnalizat, pe str. Mehedinţi, la trecerea de pietoni din capătul complexului Nora)

Aceste propuneri vor intra în dezbatere publică şi de-abia apoi aprobate.

“Totuşi pe strada Mehedinţi locuiesc în jur de 10.000 de oameni. Tocmai pentru că vorbim de un număr atât de mare, de astăzi, timp de 30 de zile, clujenii vor putea să se pronunţe cu privire la instituirea sensului unic, introducerea transportului în comun sau menţinerea actualei situaţii. După ce îşi exprimă opiniile vom face o dezbatere finală pe marginea acestui proiect”, a declarat primarul interimar Radu Moisin.

ÎNTREBĂRILE NOASTRE:
1. Unde se pot adresa propunerile, sugestiile, observaţiile cetăţenilor din acest areal?
2. Cine va monitoriza şi va face publice aceste opinii?

ANGAJAMENT
Susţinem această iniţiativă a Primăriei şi ne angajăm să o promovăm, încercând să facilităm o dezbatere cât mai largă, în limita resurselor logistice de care dispunem.

Asociaţia ECO-MEDIA

Posted 10/02/2012 by molarudeminte in Eco-Civica

TĂCEREA E DE AUR???   Leave a comment

Al cui va fi aurul Apusenilor? Desigur, nu va fi nici al roşienilor, cu atât mai puţin al românilor.
În rest, poveşti cu peşti pentru oameni proşti.
Temă de casă: socotiţi, fiecare dintre voi, câte locuri de muncă creaţi în fiecare zi, respectiv:
– cîte persoane / vânzători-vânzătoare de bilete, alimente, ziare sau multe alte cumpărături zilnice?
– câţi şoferi pe mijloacele de transport în comun?
– câţi funcţionari publici de care vă folosiţi în activităţile voastre private sau de servici?
– câte persoane din învăţământ, sănătate, cultură, sport, culte etc. au un loc de muncă pentru simplul fapt că voi existaţi în acest oraş?
– dar dacă vă mai şi deplasaţi în alte zări?
HA, aţi tras linie? Aţi socotit? Felicitări, fiecare dintre voi a creat într-o singură zi … sute de locuri de muncă! Ţinînd cont de faptul că numai în Cluj-Napoca suntem vreo 300.000 de locuitori, fiecare cu nevoile lui, rezultă, conform algoritmului Gold Corporation, că am creat deja vreo … 300.000 x 10 locuri de muncă pe cap de locuitor (remarcaţi ce reducere drastică am aplicat) = TREI MILIOANE DE LOCURI DE MUNCĂ!!! URAAAAAAAAA!!! AM ERADICAT ŞOMAJUL DIN ROMÂNIA!!! Cu excepţia şomerilor din Roşia Montană. care nu vor să muncească decât în minele Gold Corporation. Alegerea lor. Noi îi aşteptăm la Cluj. Avem un deficit extraordinat de forţă de muncă.

Dacă vrei să vezi cu ochii tăi minciunile poleite cu aur, ia de-aici: http://www.facebook.com/ProiectulRosiaMontana

Orice alte comentarii cred că sunt de prisos.
Plecaţi odată din ţara noastră, lichele aurite ce sunteţi!
Şi luaţi-i cu voi şi pe vânzătorii de neam şi ţară!

ROMÂNIA NU E DE VÂNZARE!!!

Posted 10/02/2012 by molarudeminte in Eco-Civica, Zoon Politikon

DILEMA DE JOI   Leave a comment

Mă uit la ştirile catastrofale de la ora 6 dimineaţa. Mă înfior de ce li se mai întâmplă oamenilor din sudul şi estul ţării. E incredibil cât de nepregătiţi suntem pentru orice fel de situaţii de urgenţă. (Fac o paranteză şi zic: politizarea extremă a administraţiei publice locale şi centrale nu poate avea decât asemenea urmări catastrofale. Acum câţiva ani am vrut să iniţiez, printr-un proiect, un corp independent de voluntari pentru intervenţii în situaţii de urgenţă. Adică, în fiecare unitate administrativă să formăm şi să instruim oamenii locului pentru a se apăra şi a se salva pe ei şi comunitatea lor în caz de calamitate. Mi s-a spus că nu e cazul să dublăm un sistem care există. Există? Unde? Cum, când oamenii mor cu zile în casele troienite, îngheaţă în trenurile înţepenite în pustietatea albă sau sub nămeţii care au acoperit de multe zile drumurile, fie ele comunale sau autostrăzi. Nu mai insist, o să revin cu această idee pe blog.) În toată această mare tragedie, patronul unei echipe de fotbal, Astra Ploieşti parcă (să mă scuzaţi dacă greşesc, îs paralel cu acest domeniu), miliardarul Niculae, trimite elicopterul personal să scoată la liman patru fotbaliatori înzăpeziţi şi înţepeniţi într-unul din trenurile groazei. Zburătoarea cu elici vine, ia cei patru jucători şi-i duce în treaba lor. Ca şi cum restul oamenilor din acel tren n-ar exista. Ca şi cum n-ar mai fi fost nevoie de alte zboruri salvatoare. Îmi vine să vomit de furie neputincioasă. Cum poţi fi atât de nesimţit încât să trimiţi un elicopter într-un loc izolat de restul lumii fără să te gândeşti să-l încarci cu câteva baxuri de apă minerală, pâine, niscaiva conserve, biscuiţi chiar, orice ar putea ţine de foame şi de sete pentru încă o zi-două unor suflete istovite de ger şi de nemâncare. De ce nu a pus domnul Niculae elicopterul său personal, cu combustibil şi pilot, la dispoziţia ISU pentru atât de necesarele intervenţii salvatoare? Până unde poate să meargă această crasă nesimţire? Of, naţiune, blestemată eşti, halal să-ţi fie de bogătanii tăi nesimţiţi!

ÎN ATENȚIA PARLAMENTARILOR CLUJENI   Leave a comment

Noi, electorii voștri, facem apel la responsabilitatea socială pe care v-ați asumat-o prin jurământul depus în fața întregii țări odată cu preluarea mandatelor de parlamentari. Luați în considerare cererile formulate de ALBURNUS MAIOR și acționați în consecință. Vă solicităm totodată să dați publicității atât acțiunile voastre întreprine în acest sens cât și urmările acestora.
Alburnus Maior
Negru pe alb! Direct din Piaţa Universităţii, solicităm:
1. Deblocarea procedurilor de includere a Rosiei Montane pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO;
2. Respingerea proiectului legislativ de modificare a Legii Minelor nr. 85/2003, care ar permite companiilor miniere private sa exproprieze de
buna voie in numele statului;
3. Neemiterea acordului de mediu pentru proiectul minier cu cianuri propus la Rosia Montana;
4. Adoptarea propunerii legislative care prevede interzicerea utilizarii cianurii in minerit;
5. Respingerea tuturor initiativelor de declarare a zonei Rosia Montana ca zona mono-industriala, rezervata exclusiv implementarii proiectului minier al companiei Rosia Montana Gold Corporation.
Haideti sa facem auzite revendicarile noastre pentru Rosia Montana! Impreuna!