Archive for the ‘Rânduri de ocazie’ Category

CA(P)TIVIA   Leave a comment

Postul de azi al Oanei (Calamar în sos de iaurt) mi-a adus aminte de o întâmplare vesel-tristă trăită de un fost coleg de servici (pe vremea când eram un fericit slujbaş al statului la Casa Municipală de Cultură). Ioan Avram, căci depre el este vorba, un virtuos al viorii, era într-un turneu prin Franţa cu ansamblul folcloric al CMC. Aşa că, fericit de soartă şi rătăcit pe marele bulevard parizian, Champs Elysee, Nelu al meu se aşeză tacticos, la ora prânzului, pe una din nenumăratele bănci ce populează pe kilometri întregi cea mai faimoasă stradă din Paris, pregătindu-se, ca tot românul călător, să ia masa în marele oraş. Cum altfel decât cu o conservă de carne, o baghetă cum numai francezii o ştiu face în nu mai puţin faimoasele lor boulagerie. Nu înainte de a lua un aperitiv tradiţional, recte o gură sănătoasă de pălincă neaoş oşenească, omul fiind de prin partea locului la origini (aici trebuie să mă documentez mai abitir dacă Ardudul e în Ţara Oaşului au ba).

Deci, după o duşcă de pălincă Ion al meu deschide cu brişca din dotare o suculentă conservă de carne şi, întingând în cutie cu bagheta încă aburindă, dă să îmbuce primul dumicat. Moment în care boschetarul cu care împărţea banca pe Champs Elysee scuipă scârbit într-o parte. Nedumerit, prietenul meu îi întinde generos o bucată de pâine, sticla de pălincă şi conserva, invitându-l în limba universală a pantomimei, însoţită de îndemnuri româneşti, să împartă bunătatea unui prânz frugal dar servit pe marele bulevard. Boschetarul îl refuză de-a dreptul furios, făcându-i cu indexul împlântat în tâmplă semnul universal ce semnifică în orice limbă „eşti dus cu capul”. Nedumerit, omul nostru, Nelu adică, mai trage o duşcă spre lămurirea sclifositului boschetar cum că băutura asta-i mană cerească pentru un vagabond ca el, ca parizianul adică, şi cu poftele stârnite de tărie se apucă să mănânce cu poftă din conserva care, după spusele lui, avea un gust minunat şi cubuleţe de carne suculentă cum conservele din carne de vită din România nu aveau nicicum (omul meu era un connaisseur, parol).

Cu un ultim efort lămuritor, cu faţa transfigurată de greaţă, parizianul îi arată românului că era gata să îngurgiteze o conservă … pentru câini! Daaa, amicul meu luase bunătatea de conservă dintr-un supermarchet, orientându-se după preţ şi după desenul de pe etichetă – bucăţele din carne de vită. Nimic nu l-a putut opri pe Nelu Avram să nu mănânce cu poftă toată conserva aceea, spunându-mi că a fost una din cele mai bune conserve de carne de vită mâncate vreodată de el!

**********************

Pisica mea e o sclifosită. Nu mănâncă decât conserve GOURMET, pastete, adică pateu sau, eventual, cu mici bucăţele din carne de somon, ton, pui sau curcan. Şi vreau să vă spun că mă abţin cu greu să nu-mi ung şi eu o felie de pită cu pateurile alea pentru că au un miros ademenitor spre demenţial. Nu m-aş mira dacă într-o bună zi n-o să împart şi eu conservuţa matinală cu Ţunika mea, mai ales că ea devine tot mai mofturoasă şi trebuie să arunc seara hrana neconsumată peste zi de domnia sa!

Dacă aţi gustat careva din delicatesurile pisiceşti să-mi daţi de veste, cu amănunte. Aşa cum ne-a scris şi Oana.

http://zaineasca.ro/calamar-in-sos-de-iaurt/

CEL MAI BUN BANC DIN LUME   Leave a comment

Iată-mă-s din nou la post (de la a posta nu de la alte înțelesuri). Și așa cum îi stă bine unui postac, supun atenției voastre un grupaj de bancuri primite pe e-mail de la un amic virtual, Laurențiu, căruia îi mulțumesc pe această cale pentru toate mesajele pe care mi le trimite aproape zilnic. El, Stela și Romică, cîteodată și Doina, sunt prietenii care-mi fac viața mai frumoasă cu bancurile pe care mi le trimit. Deci, se cuvine să mulțumesc încă o dată celor care-mi bucură zilele cu glumele lor. Și-acum, bucurați-vă și voi.

Revista Reader’s Digest a organizat un concurs internaţional pentru a desemna „Cel mai bun banc din lume”. În competiţie s-au înscris peste 15 mii de participanţi din toate colţurile lumii, iar premiul în valoare de 1000 de dolari a ajuns în final în Suedia, la Jorgen Jossen.

Cel mai bun banc din lume a avut un succes atît de mare la nivel global datorită subiectul abordat: ” omul simplu care reuşeşte să îi dea o lecţie ticălosului arogant” – este de părere Andy Simmons, coordonatorul secţiunii de umor de la ediţia americană a revistei Reader’s Digest.

Cel mai bun banc din lume

La o partidă de vânătoare, un bărbat elegant din Stockholm împuşcă o raţă. Pasărea cade însă în ograda unui fermier, care susţine că vânatul îi aparţine.
– E pasărea mea, insistă orăşeanul.
Fermierul sugerează să fie tranşată disputa în stil vechi, cu un „şut neaoş”.
– Eu îţi trag un şut cât pot de tare în boaşe, apoi tu faci la fel cu mine. Cine urlă mai puţin ia pasărea.Bărbatul e de acord. Fermierul îi trage un şut straşnic în părţile sensibile. Când îşi revine, orășeanul şopteşte cu greu:
– Bine. Acum e rândul meu.
– Lasă, zice ţăranul. Poţi să păstrezi raţa.

*******************************************
Şi România a participat la concurs, iar bancul care a obţinut cel mai mare punctaj îi aparţine lui Claudiu Enache Jiroveanu, un inginer în vârstă de 32 de ani .
Cel mai bun banc din RomâniaUn şofer gonea cu 150 km/oră. Vede girofarul unei maşini de poliţie în oglindă și accelerează. După o vreme, vede că nu poate scăpa de poliţist şi trage pe dreapta. Poliţistul îi spune:
– Am avut o zi groaznică şi vreau să ajung acasă. Dar mi-a plăcut urmărirea. Aşa că zi-mi o scuză bună şi te las să pleci.
– Acum trei săptămâni, nevastă-mea a fugit cu un poliţist, zice şoferul. Când te-am văzut în spate, am crezut că vrei să mi-o aduci înapoi.

*******************************************
Canada
Un bărbat îi spune prietenului său:
– Soţia mea ţine o cură de slăbit de trei săptămâni.
– Cât a pierdut până acum?
– Două săptămâni.
******************************************
Cehia
Un bărbat sună la emisiunea de muzică a unui post de radio şi spune:
– Tocmai am găsit un portofel cu o sută de mii de coroane în el. Mai erau şi numele şi adresa numitului Jan Ziegler, de pe Strada Seifert numărul 3, din Praga.
– Bine. Şi cum te putem ajuta noi?, întreabă gazda emisiunii.
– Mă gândeam să-i dedicaţi o melodie.
******************************************
Croaţia
Un polițist se apropie de un băieţel care plânge în faţa unui chioşc de ziare.
– Ce-ai păţit?, îl întreabă el.
– „Superman” n-a mai apărut!, se lamentează puştiul.
– Mă ocup eu de asta, îl linişteşte poliţistul. Apoi strigă: Hei, Superman, ieşi afară! N-o să-ţi facem nimic!
******************************************
Elveţia
Soţia: „Iubitule, ai observat? Am cumpărat o perie nouă pentru toaletă.”
Soțul: „Am văzut, dar prefer totuşi hârtia igienică.”
*****************************************
Filipine
Joe, Mike, Mary şi Tom vorbeau între ei despre profesiile lor de vis.
– Mi-ar plăcea să fiu avocat, ca să-i pot apăra pe concetăţenii mei, zise Joe.
– Mie mi-ar plăcea să fiu parlamentar, ca să pot elabora legi în beneficiul concetăţenilor mei, zise Mike.
– Eu vreau să fiu doctoriţă, ca să-i tratez pe concetăţenii săraci, zice Mary.
– Tom, tu ce vrei să fii?, întreabă Joe.
– Aş vrea să fiu concetăţean, a replicat Tom.
******************************************
Franţa
Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, vizitează un combinat siderurgic. Spre surprinderea patronului, Sarkozy îl îmbrăţişează prieteneşte pe angajatul său, Morton. Acelaşi lucru fac şi Obama, şi Puţin când vizitează, la rândul lor, combinatul.
Fără să se arate impresionat, patronul îi spune lui Morton:
– Pun pariu că pe Papă nu îl cunoşti!
– Jucăm golf împreună, zice Morton.
Uluit, patronul plăteşte o călătorie la Vatican . În timp ce Papa binecuvântează mulţimea, Morton dispare. Curând, reapare alături de Papă. În acel moment, doi chinezi îl bat pe umăr pe patron şi îl întreabă:
– Cine e omul în alb de lângă Morton?
*****************************************

P.S. Ăsta-i de pe vremea tinereții mele, din cea Românie, și era cu Ilie de la sculărie!
*****************************************
Germania
Plimbându-se printr-un bâlci, un bărbat ajunge la cortul unei ghicitoare. Gândindu-se că se va amuză straşnic, omul intră în cort şi se aşază.
– Văd că eşti tatăl a doi copii, spune ghicitoarea, privind în globul de cristal.
– Aşa crezi tu, replică dispreţuitor bărbatul. Sunt tatăl a trei copii.
– Asta s-o crezi tu!, zice ghicitoarea.
******************************************
Mexic
Indienii dintr-o rezervaţie izolată îl întreabă pe noul şef de trib dacă iarnă va fi friguroasă sau blândă. Tânărul şef de trib nu e deloc familiarizat cu tradiţiile străbunilor, aşa că le spune să culeagă vreascuri şi se duce apoi să telefoneze la Serviciul Naţional de Meteorologie.
– Iarna va fi friguroasă?, întreabă el.
– Aşa se pare, i se răspunde.
Şeful de trib le spune oamenilor lui să strângă mai multe vreascuri. După o săptămâna, sună iar:
– Sunteţi siguri că va fi foarte frig?
– Absolut siguri.
Şeful de trib le spune oamenilor să strângă toate lemnele de foc pe care le găsesc. Peste o săptămâna sună din nou:
– E aşa cum mi-aţi spus?
– Va fi cea mai friguroasă iarnă din istorie.
– De unde ştiţi?
– Pentru că indienii strâng lemne de foc ca la balamuc!
****************************************
Serbia
O vecină da peste un puşti care stă pe scări şi plânge.
– Ce-ai păţit, puişor?, îl întreabă ea.
– Tată a păţit-o, se smiorcăie puştiul. S-a lovit la deget cu un ciocan.
– Şi atunci tu de ce plângi?
– Pentru că la început am râs.
*****************************************
SUA
Un preot catolic, un pastor reformat şi un rabin vor să afle care e cel mai bun în meseria sa. Se duc în pădure, îşi aleg câte un urs şi încearcă să-l convertească. Ulterior, catolicul povesteşte:
– Am găsit un urs, i-am citit Catehismul şi l-am stropit cu agheasmă. Săptămâna viitoare îl aştept la împărtăşanie.
– Am găsit un urs şi i-am ţinut o predică din învăţăturile Domnului. M-a lăsat să-l botez, zice şi păstorul.
Cei doi privesc apoi spre rabin, care zăcea pe o targă, înfăşurat în bandaje.
– Poate că nu ar fi trebuit să încep cu circumcizia, zice acesta.
******************************************
Ungaria
Doctorul: „Mi-aţi ascultat sfatul şi aţi dormit cu fereastra deschisă?” Pacientul: „Da”.
Doctorul: „Deci v-a dispărut complet astmul de care sufereaţi?”
Pacientul: „Nu, dar mi-au dispărut ceasul, televizorul, iPodul şi laptopul”.
*******************************************
Dacă v-au plăcut, dați-le mai departe să (se) râdă și alții.
S-aveți un weekend bun cu haz nebun!

Posted 12/01/2013 by molarudeminte in Rânduri de ocazie, Umor

Tagged with ,

REDUCERI ANIVERSARE   Leave a comment

Primesc, ca toată lumea cred, tot felul de oferte cu reduceri aniversare!!!

Ba e noaptea reducerilor, pe care tocmai am ratat-o, ba urmează un sezon nebun de reduceri care mai de care mai atractive. Or fi bune, nu zic ba, chit că nu prea am încredere în asemenea promoții (pe când te duci cu sacul gol la pomul lăudat afli că stocul tocmai a fost epuizat 🙂 ).

Eu am o singură întrebare / doleanță, apropo de reducerile aniversare: Nu s-ar putea să-mi fie redusă vârsta aniversară/aniversată cu măcar 20%?

P.S. Singura ofertă serioasă, până acum, am primit-o, de vreo două-trei săptămâni, de la Restaurantul Shanghai din Cluj de pe Calea Turzii, a cărui client am fost o dată sau de două ori, și care mi-a trimis o felicitare anticipată de ziua mea și invitația de a-mi serba aniversarea cu o reducere de 50%. Mulțumesc!

Posted 27/10/2012 by molarudeminte in Rânduri de ocazie

Tagged with ,

CÂT DE MULT CONTEAZĂ VOTUL TĂU???   Leave a comment

Nu ştiu dacă mai are vreo importanţă observaţia mea, anume că toate, dar absolut toate partidele se bat între ele şi întrânsele (adică intestin, adică în interiorul lor profund, până în capătul maţului gros), pentru a-şi desemna nici mai mult nici mai puţin decât titularii fotoliilor de parlamentari în mandatatul ce va urma alegerilor din 9 decembrie. Ca şi cum listele sunt un dat imuabil şi aşa trebuie să şi rămână. Voinţa poporului este vax albina. Oricum nu contează. Pentru că la vot, chiar dacă nu se vor prezenta nici măcar 10% din electorii valizi dar scârbiţi, tot va ieşi cine trebuie!

Maşinile / maşinaţiunile de vot ale partidelor vor funcţiona perfect. Şi oricum, dată fiind potlogăria legii electorale, votul meu/al tău/al nostru nu va mai conta. Şi dacă nu mă credeţi, vă dau un exemplu de la trecutele alegeri generale, când datorită acestei sublime legi a alegerilor uninominale reprezentantul electorilor din Ţara Moţilor a ajuns un cetăţean român de etnie maghiară, Palfi Zoltan. Zoli bacsi a ajuns deputat de Apuseni din partea UDMR cu  numai 1.825 de voturi. Desigur, alegerea sa ca reprezentant al moţilor în Camera Deputaţilor a fost posibilă datorită sistemului de redistribuire existent în legea electorală uninominală după care s-au organizat alegerile din 2008, chiar dacă în faţa sa au fost alţi trei candidaţi mai bine clasaţi: Minodora Luca (PDL) – 7.177 de voturi, Iosif Zăgrean (PSD) – 2.811 voturi şi Marius Bălaj (PNL) – 2.060 de voturi. (sursa: Monitorul de Cluj)

Actualmente Colegiul 9 nu are niciun parlamentar titular. Palfi Zoltan fiind decedat de un an de zile şi mai bine. Dar nici nu interesează pe nimeni acest lucru. Dacă patru ani nu i-a întrebat nimeni de sănătate şi de doleanţe pe moţii celor douăzeci de comune montane, de ce i-ar mai întreba acum, când oricum cel îndrituit a trecut în lumea celor drepţi (despre morţi, numai de bine), iar viitori candidaţi nu-şi vor nenoroci maşinile bengoase pe drumurile rele de munte înainte de deschiderea urnelor. Din cei peste 45.000 de alegători poate că se vor prezenta la vot o treime. Suficient cât să iasă la sămădaş un nou corifeu al Apusenilor. Poate tot un ungur. Deştept. Rigo Denes.
Aşa că mereţi voi la vot, eu unul nu mai pun botul şi nu vă mai dau votul.
Nici în Colegiul unu, nici în Colegiul doi.
Am zis!

PATRIA ASASINATELOR AUTORIZATE   Leave a comment

“Oamenii (…) abia așteaptă să apară un urs ucigaș, să-i vezi cum se îmbracă în haine de camuflaj, iau puștile de parcă debarcă în Normandia. Este un spirit al tâmpitului care abia așteaptă. Eu nu-i doresc acestui urs decât să moară eroic, mai omorând niște tâmpiți.”

A fost semnat Ordinul prin care urșilor din România li se dă o nouă serie de Plumb. Prin Ordinul 3456 din 18 septembrie 2012, se alocă spre împușcare legală 365 de urși, 520 de lupi și 430 pisici sălbatice.

Cinste ție, Românie, patria asasinilor cu autorizație! Bravos, Națiune, halal să-ți fie!

P.S.1 Mulțumesc lui Ovidiu Ciobanu pentru că mi-a oferit ocazia să-l regăsesc în blogosferă pe Peter Lengyel, unul din cei mai aprigi și mai docți activiști de mediu din România.

P.S.2 Dacă aș fi o cutră de om mi-aș învârtoșa glasul și aș decreta malițios: așa-i trebuie Primului Vânător al țării, să vadă și el cum e să trăiești închis într-o cușcă. Dar nu sunt cutră și ca atare nu zic ce-am zis.

http://peterlengyel.wordpress.com/2012/09/28/ursul-mafia-si-prompteristele/

Posted 30/09/2012 by molarudeminte in Eco-Civica, Rânduri de ocazie

Tagged with , ,

DEZAMĂGIREA DE DUMINICĂ   Leave a comment

Îmi doream de multă vreme să mă înfrupt cu niște jumări, ceapă roșie și o pită de casă. Toate anticipate de o gură de pălincă veritabilă, de prune bistrițe dacă se poate. Ca atare, la târgul PRODUS DE CLUJ am căutat și am găsit la un stand mult jinduitele jumări.

Duminică dimineața mi-am pregătit un festin pe măsura dorinței ancestrale: un ștampel de țuică, jumările cumpărate sâmbătă la târg, ceapă roșie, pită de casă. Doar că mare mi-a fost dezamăgirea când am coștolit jumările. Rele, poate un pic prea prăjite, chit că mie-mi plac ușor crocante, fără niciun gust. Mona, zic, ia să văd cine-i producătorul care mi-o tras clapa și mi-o stricat bucuria micului dejun atât de mult așteptat.

Mare mi-a fost nedumerirea când pe etichetă am citit: Denumire produs: Jumări fără șoric. Condiții de păstrare bla-bla-bla, Termen de valabilitate 10.10.2012. Și acum …. (răpăit de tobe), surpriza: ȚARA DE ORIGINE: UNGARIA!!! Producător: bla-bla-bla.

Mnoa, io n-am nimic cu ungurii producători de jumări, poate că lor așa le place, fără șoric și nesărate. Dar ce căutau asemenea produse la un târg intitulat cu mândrie PRODUS DE CLUJ???

P.S. Am luat de la același comerciant (că e clar că nu e el producătorul) niște cârnați de casă afumat. Foarte bun. Dar nu avea etichetă, deci nu știu dacă era autohton sau tot de import.

Oricum, am rămas dezamăgit de jumări. O duminică ratată, dar mai am timp să recuperez. Poate ajung până în Vulpărie să mă spăl pe mațe cu o gură de rom de la OZN. Sper să nu fie din ăla cu alcool metilic ca să mă curăț de tot! :))

Această prezentare necesită JavaScript.

Posted 23/09/2012 by molarudeminte in Dileme, Rânduri de ocazie

Tagged with ,

IN MEMORIAM   Leave a comment

Cu adâncă durere dau de știre celor care l-au cunoscut, dar și altora, că prietenul meu de nădejde, prof. Gheorghe Ardelean, a încetat din viaţă duminică, 9 septembrie 2012, la vârsta de 75 de ani.

Ne-am despărțit într-o zi de joi, parcă, cu câteva zile înainte ca eu să intru în micuțul meu concediu legal de odihnă, pe la finele lunii august adică. Era surâzător și încrezător în întremarea sa. L-am îmbrățișat la plecare cu speranța că pe când voi reveni din concediu îl voi găsi externat. N-a fost să fie. Acum, nu mai pot să îndrept nimic din cele petrecute peste voia și speranța noastră comună. Nu pot decât să spun câteva vorbe socotite convenționale pentru că ele alcătuiesc un necrolog. Cu alte ocazii am să vă spun alte din gândurile rămase nerostite. Acum, luați aminte, în câteva cuvinte, de cel care a fost pentru noi toți Profesorul Gheorghe Ardelean.

**********************************************************

Membru marcant al mișcării patronale din România, prof. Gheorghe Ardelean și-a dedicat ultimele două decenii din viață promovării idealurilor inițiativei private în noua economie de piață, instaurată în România după 1989. Imediat după revoluția din decembrie ’89, prof. Gheorghe Ardelean s-a alăturat grupului de întreprinzători particulari care a fondat prima asociație de tip patronal, în ianuarie 1990. Din postura de consilier economic și mai apoi din cea de președinte și-a adus un aport remarcabil la dezvoltarea organizațiilor patronale atât la nivel local cât și la nivel național, fiind un vajnic militant al ideei de reuniune a oamenilor de afaceri sub egida Asociației Patronilor și Meseriașilor Cluj. În 1992 a participat la fondarea Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, structură care, în semn de profundă recunoștință pentru întreaga sa activitate depusă în slujba patronatului, i-a acordat, la Convenția Națională din acest an, titlul de membru de onoare.

Membrii APM Cluj deplâng dispariţia profesorului Gheorghe Ardelean şi își exprimă regretul pentru iremediabila pierdere suferită. În același timp, transmitem sincere condoleanţe familiei și celor apropiaţi în legătură cu încetarea lui din viaţă.

Profesorul Gheorghe Ardelean va rămâne o prezenţă unanim apreciată şi respectată în istoria Asociației Patronilor și Meseriașilor Cluj.

Cei care l-au cunoscut își pot lua un ultim rămas bun miercuri, 12 septembrie 2012, ora 13.00, la capela Cimitirului Central din Cluj-Napoca.

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!